Carmen Sylva, Regina Elisabeta a României

Carmen Sylva şi Mite Kremnitz, scriitoare de limbă germană care au trăit în România, participând intens la viaţa ei politică şi culturală, sunt unele dintre personalităţile europene de prestigiu de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Colaborarea lor, care a durat ani buni, s-a desfăşurat în elanul întâlnirilor literare prezidate de Titu Maiorescu şi junimişti, în ambianţă neoromantică germană (cu deschidere spre miturile, folclorul, literatura românilor), dar şi în atmosfera filofranceză de la Curtea regală. Romanul Astra, gândit ca un răspuns la Luceafărul, a reprezentat vârful acestei conlucrări. [...]În biografia consacrată reginei, Mite Kremnitz povesteşte despre Astra: „Două femei, amândouă nobile şi simpatice, trebuiau să piară fiindcă iubeau acelaşi bărbat. Care şi el era vrednic de iubire, prilejuind astfel o adevărată tragedie. Era la îndemână ca eroinele să fie două surori, deoarece ocazia de a se cunoaşte îndeaproape, lăsând o pasiune să izbucnească, nu putea avea loc decât în cercul familial cel mai strâns. De multe ori, bărbaţi importanţi şi foarte culţi par în intimitatea de fiecare zi cu ade­vă­rat irezistibili şi fermecători. Dar Sander, bărbatul din pricina căruia urmau să piară cele două surori, nu a rămas în desfăşurarea romanului atât de nobil şi simpatic cum fusese plănuit.“ (Grete TARTLER)..

Astă-noapte a fost lună plină şi eu n-am închis ochii. Nu poţi dormi când e lună plină. Căci atunci se plimbă umbrele şi par aşa de ciudate, şi pârâul îngână aşa de încetinel, şi câinii din sat latră, şi caprele tresar din somn câteodată şi-şi scutură capetele, şi gândurile ţi se călătoresc odată cu luna. Nici nu ştii încotro o pornesc gândurile. Se duc.În luncă, Carmen SylvaReluând texte din ediţii princeps, volumul Poveştile unei regine este un gest recuperator, care îi înapoiază culturii române visele, nostalgiile şi imaginaţia unei regine...

„Cine nu trece, de-a lungul unei vieți, prin zbucium sufletesc, deznădejde, îndoială, suferință morală sau fizică și cine, cu o credință neveștejită în Dumnezeu, nu scrutează luminile și umbrele sufletului?Meditând pe marginea Evangheliilor în clipe de cumpănă sau de înălțare a spiritului, Carmen Sylva scrie despre tăria, slăbiciunea și desfătarea sufletească a omului, despre graiul inimii, despre blândețe, bunătate și răbdare, dar și despre apusul vieții, căință, răutate, vicleșug. Eseurile religioase și rugăciunile primei regine a României sunt aproape necunoscute publicului larg. După mai bine de un secol de la o primă traducere în română, apar acum, în toată prospețimea și actualitatea lor, prin grija și dedicația Silviei Irina Zimmermann.Această carte aduce lumii de azi un dar unic de încredere, statornicie și pace.“ — TATIANA NICULESCU„Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) ne oferă în volumul Cuvinte sufletești multe gânduri înălţătoare, de împăcare sufletească, de curaj și încredere în Dumnezeu, în oameni și în viitor, cartea ei fiind o deosebit de frumoasă mărturie a profundei spiritualități creștine a primei noastre regine.“ — SILVIA IRINA ZIMMERMANN..

Editura Corint și colecția Istorie cu blazon vă prezintă un album-eveniment, care recreează lumea eleganței și a subtilității de la curtea Palatului Peleș din vremea Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta: Poveștile Peleșului de Carmen Sylva„Îndeosebi Poveștile Peleșului reprezintă din punct de vedere literar atât o simbioză reușită între motivele germane și românești din basmele populare, cât și un succes sub aspectul medierii culturale și al promovării turismului. De numele pârâului de munte, necunoscut pâna atunci, Regina reușește să lege povești și legende, dându-i o valoare simbolică asemănătoare Rinului din țara ei natală. De asemenea, intenția Reginei este de a ridica numele de Peleș la nivelul unui simbol al noii dinastii a României și de a-l face cunoscut prin intermediul literaturii.”Silvia Irina ZimmermannIstoria familiilor este povestea suferințelor, istoria popoarelor este povestea luptelor! [...] Singurul lucru pe care ni l-au lăsat popoarele sunt cântecele lor și acestea sunt vrednice să trăiască, căci altfel n-ar trăi nici popoarele, deoarece chiar și pietrele, ce par a fi durate pentru veșnicie, dispar.Carmen Sylva..

Editura Corint și colecția Istorie cu blazon vă prezintă un album-eveniment, care recreează lumea eleganței și a subtilității de la curtea Palatului Peleș din vremea Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta: Poveștile Peleșului de Carmen Sylva„Îndeosebi Poveștile Peleșului reprezintă din punct de vedere literar atât o simbioză reușită între motivele germane și românești din basmele populare, cât și un succes sub aspectul medierii culturale și al promovării turismului. De numele pârâului de munte, necunoscut pâna atunci, Regina reușește să lege povești și legende, dându-i o valoare simbolică asemănătoare Rinului din țara ei natală. De asemenea, intenția Reginei este de a ridica numele de Peleș la nivelul unui simbol al noii dinastii a României și de a-l face cunoscut prin intermediul literaturii.” (Silvia Irina Zimmermann)„Istoria familiilor este povestea suferințelor, istoria popoarelor este povestea luptelor! [...] Singurul lucru pe care ni l-au lăsat popoarele sunt cântecele lor și acestea sunt vrednice să trăiască, căci altfel n-ar trăi nici popoarele, deoarece chiar și pietrele, ce par a fi durate pentru veșnicie, dispar.” (Carmen Sylva)..

Volumul cuprinde cugetări ale Carmen Sylvei despre viaţă, umanitate, iubire, fericire, suferinţă, spirit, artă, datorie, trufie şi politică, publicate iniţial în volumul Les Pensées d’une Reine (Paris, Calmann-Lévy, 1888) şi un număr de 24 de poeme selectate din mai multe volume de versuri. Selecţia poemelor s-a făcut urmând două criterii: să fi fost traduse în româneşte de poeţi consacraţi, dovadă că majoritatea sunt traduceri ale lui George Coşbuc, şi să se potrivească temei din secţiunea de cugetări pe care le însoţesc.Volumul este bogat ilustrat cu fotografii din arhiva autorului şi din cea a Casei Princiare de Wied, precum şi din alte surse, realizate de fotografi cunoscuţi contemporani cu Regina Elisabeta, care este înfăţişată în diversele etape ale vieţii, ca tânără principesă şi apoi regină, în saloanele Castelului Peleş sau ale Palatului Cotroceni, în portrete sau imagini de familie, în ipostaze regale sau artistice.Cronologia se constituie într-un studiu despre evoluţia Elisabetei de Wied ca principesă şi regină şi a autoarei Carmen Sylva în contextul literar românesc şi european...